Cinci este foarte bun, Milo, a observat cu entuziasm, spionând o rază de speranță. Aceasta este în medie la aproape o misiune de luptă la fiecare două luni. Și voi paria că totalul tău nu include nici timpul pe care ne -ai bombardat. Da, domnule. Face.
(Five is very good, Milo, he observed with enthusiasm, spying a ray of hope. That averages out to almost one combat mission every two months. And I'll bet your total doesn't even include the time you bombed us. Yes, sir. It does.)
În „Catch-22” de Joseph Heller, un personaj exprimă optimism cu privire la misiunile de luptă ale unui soldat, subliniind că finalizarea a cinci misiuni este un rezultat pozitiv. Acest moment reflectă absurditatea războiului și mentalitatea birocratică care îl înconjoară, deoarece sugerează un sentiment de realizare în contextul muncii frecvente și periculoase.
Conversația ia o întorsătură mai întunecată atunci când soldatul recunoaște că numărul misiunii sale include un incident prietenos de incendiu, subliniind ironia și tragedia războiului. Acesta ilustrează modul în care numerele și statisticile pot diminua uneori consecințele reale și complexitățile morale ale acțiunilor militare.