În explorarea existenței și a divinului, se dezvăluie că Dumnezeu este originea fundamentală a întregii vieți și a realității. Această înțelegere subliniază că Dumnezeu nu este doar o parte a existenței, ci mai degrabă esența de bază din care derivă totul. Conform perspectivei lui Lewis, Dumnezeu întruchipează o realitate completă și independentă, care servește ca fundament a tot ceea ce există.
Acest concept îl poziționează pe Dumnezeu ca sursa finală a adevărului și a ființei, subliniind o relație între divin și esența faptelor. În această lumină, semnificația credinței și a spiritualității este profund legată de recunoașterea faptului că Dumnezeu este „fântâna de față”, care stă la baza naturii existenței în sine.