În cartea ei „A Year in the World: Journeys of a Passeding Traveller”, Frances Mayes reflectă asupra frumuseții înnăscute a diversității umane. Ea împărtășește o observație înflăcărată despre absurditatea unei societăți care separă indivizii pe baza culorii pielii, ceea ce sugerează că astfel de diviziuni sunt un semn atât de rușine, cât și de cruzime. Această perspectivă subliniază că culoarea nu este un motiv pentru divizare, ci mai degrabă un testament al geniului artistic al unei puteri superioare.
Observația lui Mayes invită cititorii să reconsidere normele societății care înconjoară rasa și încurajează o apreciere mai profundă pentru varietatea de experiențe umane. În loc să încurajeze diviziuni, ea susține că ar trebui să sărbătorim tapiseria bogată a culorilor care reprezintă atât diferențele, cât și creativitatea existenței. Perspectivele ei promovează unitatea și contestă limitele inutile impuse de societate.