Dacă vorbești cu acel om acolo, a spus el, vreau să -i spui ceva pentru mine. Spune -i că nu este adevărat că oamenii mor tânăr. Dar chiar cred. Spune -i că, dacă trebuie să moară deloc, ar trebui să moară când sunt bătrâni. Dorința mea este să -i spui asta. Nu cred că știe despre această nedreptate pentru că se presupune că este o persoană bună și acest lucru se întâmplă de mult timp. Îi vei spune?
(If you talk to that man up there, he said, I want you to tell Him something for me. Tell Him it's not true that people die young. But I really think so. Tell Him that if they must die at all, they should die when they are old. My wish is that you tell Him this. I don't think he knows about this injustice because he is supposed to be a good person and this has been going on for a long, long time. Will you tell Him?)
Citatul reflectă un sentiment profund de nedreptate în ceea ce privește decesele premature ale tinerilor. Vorbitorul exprimă o dorință înflăcărată pentru ca divinul să înțeleagă această suferință, argumentând că, dacă moartea este inevitabilă, ar trebui să vină doar celor care au trăit o viață deplină. Acest sentiment evidențiază nedreptatea și tulburările emoționale care înconjoară pierderea prematură, ceea ce sugerează că este o problemă profundă de care Divinul nu poate cunoaște, în ciuda așteptării unei zeități binevoitoare.
Această dorință pentru justiție subliniază o dorință fundamentală a omului de înțelegere și corectitudine în fața realităților crude ale vieții. Pledoaria vorbitorului subliniază nevoia de recunoaștere a durerii cauzate de decesele timpurii, ceea ce determină o reflecție asupra mortalității și a valorii vieții. Tema generală este una de frustrare cu aleatoriu a morții, împreună cu dorința de un rezultat mai echitabil pentru toți, în special pentru tineri.