Ființele umane sunt atât de distructive. Uneori cred că suntem un fel de ciumă, care va freca pământul curat. Distrugem lucrurile atât de bine, încât uneori cred, poate asta este funcția noastră. Poate că la fiecare câțiva eoni, un animal vine care omoară restul lumii, șterge punțile și lasă evoluția să treacă la următoarea fază.
(Human beings are so destructive. I sometimes think we're a kind of plague, that will scrub the earth clean. We destroy things so well that I sometimes think, maybe that's our function. Maybe every few eons, some animal comes along that kills off the rest of the world, clears the decks, and lets evolution proceed to its next phase.)
În „Lumea pierdută” a lui Michael Crichton, un citat provocator reflectă asupra naturii distructive a umanității, asemănându -l cu o ciumă care face ravagii pe pământ. Autorul sugerează că ființele umane au o capacitate extraordinară de distrugere, care ridică întrebări cu privire la scopul unei astfel de forțe. Acest lucru duce la o contemplare dacă umanitatea ar putea îndeplini un rol în ciclul evoluției prin ștergerea lumii formelor sale de viață anterioare.
Ideea consideră că umanitatea, cu tendința sa de a eradica și perturba, poate contribui de fapt la un proces evolutiv mai mare. Ștergând ardezia curată, noțiunea este că noi forme de viață pot apărea și evolua după ce cele vechi sunt eliminate. Această perspectivă îndeamnă cititorii să reflecte asupra impactului umanității asupra planetei și a consecințelor potențiale ale acțiunilor noastre în marea schemă a vieții pe Pământ.