Nu pot decât să sper că, după ce am aflat despre execuția mea iminentă, buni samariteni din Colorado vor fi mutați pentru a -mi expedia un măr de dragoste plin de pe patch -ul lor din curte - și ar trebui să fie prietenoși cu Hunter S. Thompson, poate să -l convingă să -l injecteze cu ceva în prealabil. Hunter va ști exact ce vreau să spun, și are încredere în mine, nu va afecta gustul roșii. ** Când am scris acele linii, Thompson era în viață și înflorește. Acum, cu tristul său dispariție, mai multă culoare s -a stins din scena americană. Unde sunt bărbații de astăzi ale căror vieți nu sunt bej; Unde sunt scriitorii al căror stil nu este gri?
(I can only hope that, upon learning of my imminent execution, Good Samaritans in Colorado will be moved to ship me a plump love apple from their backyard patch - and should they happen to be friendly with Hunter S. Thompson, perhaps persuade him to inject it with a little something beforehand. Hunter will know just what I mean, and trust me, it won't affect the taste of the tomato.**When I wrote those lines, Thompson was alive and blooming. Now, with his sad demise, still more color has faded out of the American scene. Where are the men today whose lives are not beige; where are the writers whose style is not gray?)
În acest extras din cartea lui Tom Robbins, „Wild Ducks care zboară înapoi”, autorul exprimă o dorință înflăcărată legată de execuția sa iminentă. El tânjește după simplul act de a primi o roșie proaspătă de la indivizi cu inimă bună din Colorado, făcând aluzie la perspectiva unică a lui Hunter S. Thompson asupra vieții. Dorința aceasta este amestecată cu un sentiment de nostalgie și o referire jucăușă la persoana sălbatică a lui Thompson, sugerând o legătură mai profundă între literatură și vibrația vieții.
Robbins reflectă asupra pierderii personalităților colorate în lumea literară în urma morții lui Thompson, lamentând absența scriitorilor care contestă somnolența societății contemporane. El se întreabă unde au plecat vocile pline de viață, ceea ce implică faptul că scriitorii de astăzi nu au îndrăzneala și vibrația care odată îmbogățesc literatura americană. Acest sentiment subliniază o preocupare culturală mai largă cu privire la arta care își pierde marginea și experiențele umane autentice care o definesc.