Aș prefera să am firimituri fragile de arahide pe față decât muște în ochi, a replicat Havermeyer.
(I'd rather have peanut brittle crumbs on my face than flies in my eyes, Havermeyer retorted.)
În „Catch-22” al lui Joseph Heller, personajul Havermeyer exprimă o preferință plină de umor, dar ascuțită printr-o metaforă vie. El sugerează că ar fi mai degrabă să se ocupe de inconvenientul minor al firimiturilor fragile de arahide pe față decât posibilitatea mult mai deranjantă de muște care îi zboară în jurul ochilor. Această afirmație nu numai că ilustrează disprețul său pentru muște, ci și evidențiază disponibilitatea sa de a tolera mici enervări față de probleme mai mari.
Acest schimb reflectă temele mai largi ale lui Heller despre absurditate și natura irațională a războiului, arătând modul în care personajele preferă adesea disconforturile minore decât haosul copleșitor. Acesta subliniază lungimile la care indivizii merg pentru a menține un aspect de control în situații haotice, subliniind astfel atât absurditatea circumstanțelor lor, cât și tendința umană de a găsi umor în adversitate.