în „cu William Burroughs: un raport al bunkerului”, autorul își împărtășește perspectiva asupra interacțiunilor sociale, dezvăluind o preferință pentru singurătate față de adunările sociale. Burroughs se descrie ca cineva care nu este foarte ieșit și găsește puține plăceri în petreceri sau evenimente mari care nu au un scop specific. El exprimă o viziune critică a unor astfel de adunări, ceea ce sugerează că sunt adesea ghidate, mai ales pe măsură ce dimensiunea lor crește.
Această reflecție evidențiază înclinația lui Burroughs spre introspecție și credința sa că conexiunile semnificative sunt mai valoroase decât interacțiunile superficiale. Candiditatea sa cu privire la preferințele sale sociale prezintă o figură care apreciază profunzimea și scopul asupra normelor acceptate în mod obișnuit ale camaraderiei și festivității.