Îmi pare rău să te împovărez, a spus ea. S -a simțit ca o criză. Ce putem face cu poveștile noastre, a spus el, dar spune -le?
(I'm sorry to burden you,' she said. She felt like a crybaby.'What can we do with our stories,' he said, 'but tell them?)
În „patru spirite” de Sena Jeter Naslund, un personaj își exprimă regretul pentru că și -a impus luptele emoționale celorlalți, etichetându -se ca fiind prea sentimental. Acest lucru reflectă vulnerabilitatea și îngrijorarea ei cu privire la faptul că este o povară pentru cei din jurul ei, subliniind conflictul intern cu care se confruntă cu privire la sentimentele ei.
Un alt personaj oferă perspectivă subliniind importanța împărtășirii experiențelor cuiva. El sugerează că poveștile noastre sunt menite să fie spuse, ceea ce implică faptul că povestirea servește ca un mijloc vital de procesare și conectare cu ceilalți. Acest schimb subliniază semnificația comunicării deschise în tratarea provocărilor personale.