În romanul lui Joseph Heller „Catch-22”, protagonistul experimentează un sentiment profund de deziluzie și absurditate în timpul celui de-al doilea război mondial. Expresia „Văd totul de două ori!” reflectă lupta sa cu natura haotică a războiului și cu realitățile conflictuale cu care se confruntă soldații. Acest sentiment încapsulează experiențele repetitive și adesea contradictorii care îi definesc existența, subliniind nebunia inerentă birocrației militare și impactul pe care îl are asupra psihicului personal.
Citatul servește ca o amintire înflăcărată a complexităților percepției și realității în situații extreme. Heller evidențiază cu măiestrie modul în care absurditatea războiului poate determina indivizii să se simtă detașați sau copleșiți, ceea ce face dificilă discernarea adevărului. Pe măsură ce personajele navighează prin absurditate, ideea că trebuie să se confrunte cu aceeași luptă subliniază în mod repetat nu numai inutilitatea circumstanțelor lor, ci și rezistența necesară pentru a face față unui mediu atât de neobosit.