Mă întreb că religia poate trăi sau muri pe puterea unei brize slabe și agitate. Traseul de miros se schimbă, determinând prădătorul să rateze puful. Un Dumnezeu atrage în respirația vieții și crește; Un alt Dumnezeu expiră.
(I wonder that religion can live or die on the strength of a faint, stirring breeze. The scent trail shifts, causing the predator to miss the pounce. One god draws in the breath of life and rises; another god expires.)
Pasajul reflectă asupra fragilității credinței și a naturii delicate a credinței religioase. Aceasta sugerează că religia poate prospera sau diminua pe baza unor influențe subtile, la fel ca modul în care o briză slabă poate modifica cursul goanei unui prădător. Această metaforă implică faptul că fundamentele credinței nu sunt întotdeauna solide, iar factorii externi pot influența cu ușurință convingerile adepților.
Mai mult, imaginile unui zeu care câștigă vitalitate în timp ce altul se estompează simbolizează peisajul în continuă schimbare al spiritualității. El evidențiază rivalitatea dinamică între zeități și sisteme de credințe, ceea ce sugerează că credința poate fi tranzitorie pe măsură ce valorile și percepțiile societății se schimbă în timp.