Dacă ar fi câștigat, tot ce s -ar fi gândit să câștige mai mulți bani, clasa superioară. Abendsen, a greșit; Nu ar exista o reformă socială, nici planuri de lucrări publice de bunăstare-plutocrații anglo-saxoni nu l-ar fi permis. Se gândi Juliana, vorbită ca un fascist devotat.
(If they had won, all they'd have thought about was making more money, the upper class. Abendsen, he's wrong; there would be no social reform, no welfare public works plans-the Anglo-Saxon plutocrats wouldn't have permitted it. Juliana thought, Spoken like a devout Fascist.)
În „Omul în castelul înalt” de Philip K. Dick, personajul reflectă motivațiile clasei superioare și reticența lor de a sprijini reforma socială. Declarația sugerează că, dacă clasa superioară ar fi câștigat, accentul lor principal ar fi fost maximizarea profitului, mai degrabă decât îmbunătățirea societății. Acest punct de vedere este esențial pentru influența afluentului asupra deciziilor politice, afirmând că nu ar permite schimbări care ar putea beneficia publicul sau promovarea programelor de asistență socială.
Răspunsul lui Juliana indică dezaprobarea ei față de această perspectivă, etichetarea ei ca o viziune extremistă caracteristică ideologiei fasciste. Ea recunoaște consecințele potențiale ale unei astfel de mentalități capitaliste, ceea ce sugerează o preocupare profundă pentru echitatea socială în fața dominanței economice. Interacțiunea evidențiază ideologiile contrastante prezente în narațiune, subliniind tensiunea dintre interesele de capital și necesitatea progresului societății.