Citatul reflectă asupra impactului profund al limbajului și expresiei asupra identității unei persoane. Subliniază că atunci când cuvintele unui om sunt distorsionate sau luate, este asemănător cu distrugerea esenței sale. Cuvintele sunt esențiale pentru ființa sa și, fără ele, se simte incapabil să comunice sau să se pledeze pentru sine, ceea ce creează o formă de suferință similară cu violența fizică.
Această noțiune rezonează profund cu portretizarea autorului a conexiunii dintre limbă și integritatea personală. Vorbitorul echivalează cu tăcerea vocii cuiva pentru a asista la o crimă, subliniind violența emoțională provocată atunci când capacitatea unei persoane de a se exprima este compromisă. Aceasta dezvăluie semnificația cuvintelor în modelarea relațiilor și a realității.