Doar cu o ușoară surpriză descopăr că nu mai citesc atât de mult, ci mai degrabă bâlc, mă mire, iau zborul, ca Pascal, ca Madeline, ca Bemelmans, ca Lamorisse, ca fiicele mele. Ca Robert. Ca oricine care a început sau a terminat vreodată o carte, sau o poveste de dragoste sau i-a încurcat pe cei doi, în dulcea așteptare a căderii.
(It's only with mild surprise I find I don't so much read anymore, but rather teeter, wonder, take flight, like Pascal, like Madeline, like Bemelmans, like Lamorisse, like my daughters. Like Robert. Like anyone who has ever started or finished a book, or a love affair, or confused the two, in sweet anticipation of the fall.)
În „Paris by the Book”, Liam Callanan reflectă asupra experienței sale schimbătoare cu lectura. El transmite un sentiment de surpriză la modul în care a trecut de la lectură în sens tradițional la un proces mai dinamic de explorare și imaginație. Menționarea unor figuri precum Pascal și fiicele sale ilustrează diversele inspirații și influențe care provin atât din literatură, cât și din viața însăși.
Citatul încapsulează natura entuziasmantă, dar precară, a interacțiunii cu povești, făcând paralele între lectură și experiențele de începere a relațiilor. Callanan subliniază emoțiile împletite atât cu călătoriile literare, cât și cu conexiunile personale, subliniind fiorul de anticipare care însoțește ambele eforturi.