A fost minunat, un final fericit uimitor pentru ceea ce a început ca o altă poveste tragică de rock & roll, ca și cum Bob Dylan ar fi fost arestat la Miami pentru că s -a aruncat într -un teatru mic XXX, în timp ce mângâia coloana vertebrală a unui băiat tânăr gras.
(It was wonderful, a stunning happy ending to what began as another tragic rock & roll story, as if Bob Dylan had been arrested in Miami for jacking off in a seedy little XXX theater while stroking the spine of a fat young boy.)
În „Regatul fricii”, Hunter S. Thompson explorează temele contrastante ale triumfului și tragediei în cultura rock 'n' roll. El reflectă asupra căilor imprevizibile ale artiștilor, asemănându -l cu o narațiune care se leagănă între nenorocirile întunecate și rezoluțiile vesele. Mențiunea lui Bob Dylan într -o lumină scandaloasă surprinde absurditatea și complexitatea vieții celebrității, făcând cititorii să ia în considerare dicotomia faimei și infamiei.
Scrisul lui Thompson ilustrează natura haotică a experienței americane în ultimele zile ale secolului XX. El prezintă rock 'n' roll ca un microcosmos al conflictelor sociale mai largi, unde chiar și cele mai celebrate figuri se pot găsi înscrise în scandaluri. Această dualitate servește ca un comentariu provocator de gândire asupra naturii trecătoare a succesului și a fericirii pe fondul unui fundal al potențialului ruină.