Citatul de la „Cerbăscul” al lui Naguib Mahfouz exprimă un sentiment profund de disperare și dorința unei explicații pe fondul haosului. Vorbitorul se simte copleșit, dorind să scape de tulburările emoționale și fizice din jurul lor. Acest sentiment surprinde un moment în care toată speranța pare pierdută, iar dorința de înțelegere devine un pâlpâit de lumină în întuneric.