Viața este scurtă, credea el. Arta, sau ceva nu viața, este lungă, întinzând nesfârșit, precum viermele concrete. Flat, alb, nepătat de orice pasaj deasupra sau peste el. Aici stau. Dar nu mai. Luând cutia mică, a pus piesa de bijuterii Edfrank în buzunarul hainei.
(Life is short, he thought. Art, or something not life, is long, stretching out endless, like concrete worm. Flat, white, unsmoothed by any passage over or across it. Here I stand. But no longer. Taking the small box, he put the Edfrank jewellery piece away in his coat pocket.)
În acest pasaj, personajul se reflectă asupra scurtității vieții în comparație cu natura durabilă a artei, pe care o asemănă cu o piesă de beton lungă, plană și neterminată. Această contemplare dezvăluie un sentiment de conștientizare existențială, deoarece recunoaște că, în timp ce viața este trecătoare, arta are capacitatea de a se întinde la nesfârșit, surprinzând momente dincolo de existența lor temporală.
Pe măsură ce vine la această realizare, ia o bijuterie și o plasează în buzunarul hainei, simbolizând o legătură atât la aspectele materiale, cât și la aspectele artistice ale vieții. Actul de a elimina bijuteriile poate sugera dorința de a ține ceva semnificativ, chiar și în fața tranziției vieții și a realităților clare prezentate în lumea sa.