La sfârșitul anilor 1940, psihologii au observat că mintea are o capacitate remarcabilă de a respinge percepțiile pe care le consideră incomode sau nedorite. Acest fenomen reflectă un mecanism intrinsec de apărare în care indivizii evită în mod inconștient să se confrunte cu anumite realități sau adevăruri care ar putea provoca suferință.
Această perspectivă a pus bazele unei înțelegeri suplimentare a prejudecăților cognitive și a complexităților proceselor de gândire umană, subliniind modul în care cadrele noastre mentale ne pot modela percepțiile. Michael Lewis, în „Proiectul de dezlegare”, explorează implicațiile acestor constatări și impactul acestora asupra luării deciziilor și a comportamentului uman.