Ființele umane nu se gândesc niciodată pe cont propriu, le consideră incomode. În general, membrii speciilor noastre se limitează la repetarea a ceea ce aud și sunt dezgropați înainte de orice punct de vedere.
(Human beings never think on their own, they find it uncomfortable. In general, members of our species limit themselves to repeating what they hear and be baffled before any point of view.)
În „Lumea pierdută” a lui Michael Crichton, autorul critică procesele de gândire umană, ceea ce sugerează că oamenii se luptă adesea cu gândirea independentă. El evidențiază o tendință între indivizi de a regurgita informațiile, mai degrabă decât de a se implica în gândirea inițială, ceea ce indică un disconfort cu analizarea perspectivelor diferite.
Această observație subliniază o preocupare mai largă cu privire la gândirea critică în societate, unde mulți pot alege calea cea mai mică rezistență, acceptând opinii populare. Perspectivele lui Crichton servesc ca o amintire a importanței încurajării gândirii independente și a ideilor provocatoare predominante pentru a încuraja o înțelegere și o perspectivă mai profundă.