Bărbați, „și -a început adresa către ofițeri, măsurându -și cu atenție pauzele.” Sunteți ofițeri americani. Ofițerii nici unei alte armate din lume pot face această declarație. Gândește -te la asta.
(Men," he began his address to the officers, measuring his pauses carefully. "You're American officers. The officers of no other army in the world can make that statement. Think about it.)
În discursul său către ofițeri, vorbitorul subliniază poziția lor unică de ofițeri americani, subliniind distincția rolului lor în armată. Luând un moment pentru a -și lăsa cuvintele să se scufunde, el îi încurajează să reflecte asupra semnificației identității și responsabilităților lor. Ritmul său atent sugerează că greutatea de a fi un ofițer american poartă atât mândrie, cât și obligație.
Această adresă servește pentru a insufla un sentiment de scop în rândul ofițerilor, amintindu -le că fac parte din ceva extraordinar. Afirmația că nicio altă armată nu poate pretinde același lucru nu dă un sentiment de excepționalism datoriei lor, îndemnându -i să aprecieze onoarea și provocările serviciului lor în moduri care, probabil, necesită o contemplare mai profundă.