MMA Ramoswe și -a umbrit ochii cu o mână. Toată această muncă, a spus ea. Și acum asta.MMA Potsane își ridică din umeri. Dar asta este întotdeauna adevărat, MMA, a spus ea. Chiar și Gaborone. Uită -te la toate acele clădiri. De unde știm că Gaborone va mai fi acolo peste cincizeci de ani? Furnicile nu și -au luat planurile pentru Gaborone? MMA Ramotswe a zâmbit. A fost o modalitate bună de a -l pune. Toate eforturile noastre umane sunt așa, a reflectat ea și este doar pentru că suntem prea ignoranți pentru a ne da seama sau suntem prea uitați să ne amintim, că avem încrederea de a construi ceva care este menit să dureze.
(Mma Ramoswe shaded her eyes with a hand.All that work, she mused. And now this.Mma Potsane shrugged her shoulders. But that is always true, Mma, she said. Even Gaborone. Look at all those buildings. How do we know that Gaborone will still be there in fifty years' time? Have the ants not got their plans for Gaborone as well?Mma Ramotswe smiled. It was a good way of putting it. All our human endeavors are like that, she reflected, and it is only because we are too ignorant to realize it, or are too forgetful to remember it, that we have the confidence to build something that is meant to last.)
MMA Ramoswe reflectă asupra muncii sale grele în timp ce își observă împrejurimile, realizând că toate eforturile umane pot fi temporare. MMA Potsane oferă un punct de vedere pragmatic, ceea ce sugerează că la fel cum sunt incerti cu privire la viitorul orașului lor, este posibil ca Gaborone să nu îndure. Prezența furnicilor simbolizează natura imprevizibilă a existenței și progresului.
MMA Ramotswe găsește mângâiere în aceste gânduri, recunoscând că umanitatea se construiește adesea cu un sentiment de permanență, în ciuda schimbărilor inevitabile. Încrederea noastră în crearea de structuri de durată apare din ignoranța noastră sau uitarea noastră despre planurile naturii, amintindu -i de fragilitatea realizărilor noastre.