Doamna Pearce. Domnule Higgins: Te ispitești pe fată. Nu este corect. Ea ar trebui să se gândească la viitor.higgins. La vârsta ei! Prostii! Timp suficient să te gândești la viitor când nu ai niciun viitor la care să te gândești.
(MRS PEARCE. Mr Higgins: youre tempting the girl. It's not right. She should think of the future.HIGGINS. At her age! Nonsense! Time enough to think of the future when you havnt any future to think of.)
În „Pygmalionul” lui George Bernard Shaw, o conversație între domnul Higgins și doamna Pearce evidențiază perspective diferite asupra tinereții și viitorului. Doamna Pearce își exprimă îngrijorarea că Higgins îl conduce pe tânăra rătăcire, ceea ce sugerează că este esențial pentru ea să -și ia în considerare în serios viitorul ei. Aceasta reflectă un instinct matern de a ghida fetița spre responsabilitate și planificarea pe termen lung.
În schimb, Higgins respinge această noțiune, argumentând că nu este nevoie ca fata să se concentreze asupra viitorului la vârsta fragedă. El consideră că este mai important să trăiești în moment, mai ales când viitorul pare incert. Acest schimb subliniază o tensiune tematică în joc în ceea ce privește tinerețea, ambiția și așteptările societății.