În general, ființele umane vor să fie bune, dar nu prea bune, și nu chiar tot timpul.
(On the whole human beings want to be good, but not too good, and not quite all the time.)
În eseurile sale critice compilate în „Toată arta este propagandă”, George Orwell explorează complexitățile naturii umane, ceea ce sugerează că oamenii aspiră în general să fie virtuoși. Cu toate acestea, această dorință este moderată de o recunoaștere a faptului că perfecțiunea nu este doar nerealistă, ci și împovărătoare. Oamenii tind să adopte o poziție morală care să permită imperfecțiuni, reflectând un echilibru între idealism și practic.
Perspectiva lui Orwell dezvăluie că, în timp ce indivizii se pot strădui pentru bunătate, există o tendință umană inerentă de a nu se încadra de această aspirație. Acest lucru poate fi atribuit diferiților factori, inclusiv așteptărilor societății și înclinației naturale de a acorda prioritate interesului de sine. Astfel, căutarea moralității este adesea temperată, ceea ce duce la o înțelegere nuanțată a comportamentului etic în contextul vieții reale.