PIPPIN: Nu credeam că se va încheia în acest fel.Gandalf: End? Nu, călătoria nu se termină aici. Moartea este doar o altă cale, una pe care trebuie să o luăm cu toții. Curta de ploaie cenușie a acestei lumi se întoarce și toate se transformă în sticlă argintiu, iar apoi o vezi.Pippin: Ce? Gandalf? Vedeți ce? Gandalf: White Shores și nu numai, o țară verde mult, sub un răsărit rapid. Pippin: Ei bine, nu este atât de rău. Gandalf: Nu. Nu, nu este.
(PIPPIN: I didn't think it would end this way.GANDALF: End? No, the journey doesn't end here. Death is just another path, one that we all must take. The grey rain-curtain of this world rolls back, and all turns to silver glass, and then you see it.PIPPIN: What? Gandalf? See what?GANDALF: White shores, and beyond, a far green country under a swift sunrise.PIPPIN: Well, that isn't so bad.GANDALF: No. No, it isn't.)
În acest schimb între Pippin și Gandalf din „Domnul inelelor”, Pippin își exprimă surpriza și întristarea cu privire la sfârșitul vieții, reflectând o frică comună de mortalitate. Gandalf îl asigură că moartea nu este un final, ci mai degrabă o tranziție la o altă călătorie. El descrie moartea poetic, sugerând că este o progresie naturală și nu ceva de temut.
Gandalf pictează o imagine vie a ceea ce se află dincolo de sfârșitul vieții - un peisaj frumos, cu țărmuri albe și o țară verde vibrantă scăldată în lumina soarelui. Această imagine servește pentru a -l mângâia pe Pippin, deoarece își dă seama că viața de apoi nu poate fi ceva de temut, prezentând un sentiment de speranță și pace în fața morții.