Randy Alcorn descrie propria sa învățare despre a fi un ispravnic: dacă Dumnezeu era proprietarul, am fost managerul. Aveam nevoie să adopt mentalitatea unui steward față de active. El mi-a fost încredințat- nu mi-a fost dat. Un steward gestionează active în beneficiul proprietarului. Stewardul nu are niciun sentiment de drept la activele pe care le administrează. Este treaba lui să afle ce vrea proprietarul cu bunurile sale, apoi să -și îndeplinească voința.
(Randy Alcorn describes his own learning about being a steward: If God was the owner, I was the manager. I needed to adopt a steward's mentality toward the assets. He had entrusted-not given- to me. A steward manages assets for the owner's benefit. The steward carries no sense of entitlement to the assets he manages. It's his job to find out what the owner wants done with his assets, then carry out his will.)
Randy Alcorn împărtășește o lecție semnificativă asupra administrării, subliniind distincția dintre proprietate și management. El recunoaște că, în timp ce Dumnezeu este adevăratul proprietar al tuturor bunurilor, el este doar un manager încredințat acestor resurse. Această perspectivă favorizează un sentiment de responsabilitate, îndemnând indivizii să adopte mentalitatea unui steward, unde recunosc că rolul lor nu este de a pretinde dreptul, ci de a gestiona darurile lui Dumnezeu în conformitate cu voința sa.
În opinia lui Alcorn, a fi un ispravnic implică căutarea activă de a înțelege dorințele proprietarului și de a le implementa în gestionarea resurselor. Acesta evidențiază faptul că administrarea se referă fundamental despre servirea intereselor proprietarului și folosirea bunurilor încredințate într -un mod care se aliniază intențiilor lui Dumnezeu, consolidând credința că suntem îngrijitori de ceea ce îi aparține în cele din urmă.