În momentul de față, oamenii de știință sunt exact în aceeași poziție cu pictorii renascentiste, însărcinați să facă portretul pe care îl dorește patronul. Și dacă sunt deștepți, se vor asigura că munca lor va flate subtil patronul. Nu în mod excesiv. Subtil. Acesta nu este un sistem bun pentru cercetarea în acele domenii ale științei care afectează politica. Și mai rău, sistemul funcționează împotriva rezolvării problemelor. Pentru că dacă rezolvați o problemă, finanțarea dvs. se încheie. Tot ce trebuie să se schimbe.
(Right now, scientists are in exactly the same position as Renaissance painters, commissioned to make the portrait the patron wants done. And if they are smart, they'll make sure their work subtly flatters the patron. Not overtly. Subtly. This is not a good system for research into those areas of science that affect policy. Even worse, the system works against problem solving. Because if you solve a problem, your funding ends. All that's got to change.)
În peisajul științific actual, cercetătorii se simt adesea lucrând sub influența surselor de finanțare, asemănătoare cu artiștii renascentiste care se ocupă de preferințele patronilor lor. Acest mediu presează oamenii de știință să producă constatări care să se alinieze intereselor celor care oferă finanțare, ceea ce duce la o manipulare subtilă a rezultatelor. O astfel de dinamică poate compromite integritatea cercetării, în special în domeniile care afectează deciziile politice, unde adevărul obiectiv este crucial.
În plus, acest sistem reprezintă provocări pentru rezolvarea eficientă a problemelor. Atunci când cercetătorii reușesc să abordeze o problemă, riscă să piardă sprijin financiar pentru proiectele viitoare, rezultând un ciclu care descurajează soluții autentice. Această deconectare evidențiază necesitatea reformei pentru a se asigura că ancheta științifică poate progresa dezinhibată, încurajând un mediu în care abordarea problemelor presante este răsplătită și nu penalizată.