Personajele din „Catch-22” de la Joseph Heller constată că petrecerea a opt ore pe lună împușcând Skeet servește ca un exercițiu valoros de antrenament. Această experiență nu numai că își onorează abilitățile de tragere, dar îi ajută să se adapteze la absurditățile războiului. Acțiunea repetitivă a împușcăturii Skeet devine o formă de practică care reflectă haosul și aleatoriu al situațiilor lor.
Această pregătire, deși aparent banală, subliniază un comentariu mai profund asupra naturii antrenamentului și pregătirii militare. Prin obiectivul filmărilor de skeet, Heller ilustrează modul în care personajele se prind de cerințele mediului lor, evidențiază, de asemenea, absurditatea inerentă experiențelor lor.