În cartea „Ghost in the Shell” de Masamune Shirow, autorul folosește metafora vieții fiind asemănătoare cu fructele care cresc pe ramuri. Această comparație sugerează că viața este o progresie naturală, la fel ca modul în care fructele se dezvoltă și se coacă în timp. La fel cum fructele se bazează pe sănătatea copacului și a mediului, viața noastră depind de circumstanțele și experiențele noastre.
Această metaforă invită cititorii să reflecte asupra naturii tranzitorii a vieții. Ca și fructele care pot fi culese sau căderea de la ramură în orice moment, existența noastră este, de asemenea, delicată și supusă schimbării. Shirow încurajează contemplarea asupra interconectării vieții și a inevitabilității creșterii, degradării și reînnoirii.