Citatul din „Junky” al lui William S. Burrough surprinde un sentiment de disperare existențială și monotonia comunicării într -un univers aparent indiferent. Conversațiile sunt înfățișate ca fără suflet, asemănătoare cu clatterarea zarurilor, sugerând aleatoriu și lipsa de sens. Imaginile ființelor umane care se dezintegrează pe fondul absurdului cosmic reflectă o deconectare profundă de la relații mai profunde, subliniind o juxtapunere accentuată a experienței fără nicio legătură de fond.
Acest portret transmite o viziune sumbră a lumii în care totul este dezbrăcat până la aspectul suprafeței sale, lipsind de profunzime sau semnificație. Prezentarea autorului a vieții ca o serie de evenimente aleatorii consolidează ideea că sensul este evaziv și că interacțiunile umane și -au pierdut bogăția, ceea ce a dus la un sentiment general de haos și inutilitate într -un univers pe moarte.