Revoluția industrială este caracterizată ca o perioadă transformatoare determinată de producția în masă a mărfurilor identice. Această abordare prioritizează eficiența și producția produselor, cum ar fi săpunul, asupra preferințelor individuale ale consumatorilor. Accentul este pus pe cantitate, mai degrabă decât pe calitate sau conexiune personală, ceea ce duce la o cultură a uniformității în care singurul scop este să vândă cât mai mult posibil, indiferent de identitatea sau nevoile consumatorului.
William S. Burroughs critică această mentalitate, ilustrând o schimbare semnificativă a valorilor în timpul revoluției industriale. Analogia producției de săpun evidențiază detașarea dintre producători și consumatori, subliniind o acțiune sistematică a profitului prin replicare. Această „revoluție a virusului” sugerează o influență omniprezentă a industrializării asupra societății, afectând modul în care mărfurile sunt percepute și consumate.