Protagonistul reflectă asupra naturii fericirii, ceea ce sugerează că nu este organizat sau simplu. În loc de o cale clară, căutarea fericirii este complicată, asemănătoare cu o coadă lungă și înfășurată. Această metaforă ilustrează imprevizibilitatea de a căuta bucurie și împlinire în viață.
Mai mult decât atât, personajul recunoaște că uneori se simte dificil de identificat când sau dacă va fi realizată fericirea. Ideea că punctul final al acestei căutări poate fi evaziv indică faptul că fericirea nu este o destinație, ci mai degrabă o călătorie plină de răsuciri, făcând căutarea atât provocatoare, cât și profundă.