Camera era foarte liniștită. M-am apropiat de televizorul și l-am pornit către un zgomot alb-canal la decibeli maxime, un sunet fin pentru dormit, un puternic șuier continuu pentru a îneca totul ciudat.
(The room was very quiet. I walked over to the TV set and turned it on to a dead channel-white noise at maximum decibels, a fine sound for sleeping, a powerful continuous hiss to drown out everything strange.)
Atmosfera din cameră era plină de tăcere, creând un sentiment de liniște. Pentru a perturba această liniște și pentru a masca orice gânduri neliniștitoare, am abordat televiziunea și am pornit -o pe un canal inactiv, producând un zgomot alb puternic. Acest sunet constant nu numai că a fost util pentru blocarea oricăror distrageri, ci și ca o pătură de sunet care ar putea facilita somnul.
În „frica și dezgroparea în Las Vegas”, Hunter S. Thompson surprinde esența folosirii zgomotului ca refugiu de realitate. Zgomotul alb servește ca mijloc de a se proteja de întâmplările ciudate și de gândurile haotice care pot apărea în timpul unei călătorii turbulente, consolidând dorința de pace în mijlocul nebuniei din jur.