Lama Surya Das se reflectă asupra complexității și valorii vieții din cartea sa „Trezirea la sacru”. El exprimă un sentiment de minune asupra lumii, sugerând că bogăția vieții îi lasă adesea fără cuvinte. Acest sentiment rezonează cu ideea că comunicarea nu are în vedere adevărata esență a existenței, la fel ca păsările care navighează treptat pe cerul vast.
El atrage, de asemenea, o legătură între sunetele naturii, cum ar fi un câine de lătrat sau un pârâu de bâlbâială și înțelepciunea spirituală profundă. Surya Das implică faptul că aceste momente obișnuite rezonează cu învățăturile atemporale ale ființelor luminate precum Buddha, subliniind modul în care sacrul poate fi găsit în experiențele de zi cu zi. Această perspectivă încurajează cititorii să aprecieze frumusețea din jurul lor și să recunoască semnificația spirituală în momentele simple și trecătoare ale vieții.