Însăși conceptul de călătorie în timp nu are sens, deoarece timpul nu curge. Faptul că credem că trece timpul este doar un accident al sistemelor noastre nervoase din modul în care lucrurile ne privesc. În realitate, timpul nu trece; Trecem. Timpul în sine este invariant. Doar este. Prin urmare, trecutul și viitorul nu sunt locații separate, modul în care New York și Paris sunt locații separate. Și din moment ce trecutul nu este o locație, nu puteți călători la ea.
(The very concept of time travel makes no sense, since time doesn't flow. The fact that we think time passes is just an accident of our nervous systems-of the way things look to us. In reality, time doesn't pass; we pass. Time itself is invariant. It just is. Therefore, past and future aren't separate locations, the way New York and Paris are separate locations. And since the past isn't a location, you can't travel to it.)
În cartea „Timeline” a lui Michael Crichton, autorul prezintă o perspectivă provocatoare de gândire asupra călătoriei în timp, argumentând că chiar ideea contrazice înțelegerea timpului nostru în sine. El sugerează că timpul nu curge în modul în care percepem; În schimb, există ca o constantă, iar simțul trecerii noastre este doar un rezultat al interpretării sistemului nostru nervos. Acest lucru implică faptul că, în timp ce experimentăm o secvență de evenimente, timpul rămâne neschimbat și servește ca fundal pentru experiențele noastre.
Mai mult decât atât, Crichton contestă noțiunea de trecut și viitor ca locuri distincte la care pot fi călătorite, comparându -le cu locații geografice precum New York și Paris. Întrucât timpul este invariant și nu „trece”, trecutul nu poate fi tratat ca o destinație fizică. Această reevaluare a timpului invită cititorii să -și reconsidere noțiunile de realitate și limitările călătoriei în timp, ceea ce sugerează că mișcarea în timp poate fi fundamental diferită de ceea ce înțelegem sau ne imaginăm.