Domenica reflectă esența copilăriei, subliniind rolul său de fază trecătoare caracterizată de inocență și un scut de presiunile societății. Ea consideră că această perioadă ar trebui să fie prețuită și protejată, permițând copiilor să se bucure de o existență lipsită de griji.
Cu toate acestea, ea avertizează împotriva părinților care exercită presiune excesivă asupra copiilor lor, ceea ce sugerează că un astfel de comportament încalcă acest timp prețios. Împingându -și prea tare copiii, acești părinți riscă să submineze chiar sanctuarul pe care copilăria îl reprezintă.