în „Paris până la lună”, Adam Gopnik exprimă o credință în puterea transformatoare a povestirii. El sugerează că poveștile posedă o calitate dinamică care le propulsează dincolo de simple evenimente pe tărâmul emoțiilor. Această mișcare a cuvintelor captivează cititorul, sporind profunzimea și rezonanța narațiunii. Gopnik subliniază ideea că eficacitatea unei povești se bazează pe capacitatea sa de a se conecta cu sentimente, permițând publicului să se angajeze mai profund cu...