Sub stăpânirea colonelului Korn, singurele persoane autorizate să pună întrebări au fost cei care nu au făcut -o niciodată. În curând, singurii oameni care au participat au fost cei care nu au pus niciodată întrebări, iar sesiunile au fost întrerupte cu totul, deoarece Clevinger, caporalul și colonelul Korn au fost de acord că nu este nici posibil, nici nu este necesar să educăm oameni care nu au pus niciodată în discuție nimic.
(Under Colonel Korn's rule, the only people permitted to ask questions were those who never did. Soon the only people attending were those who never asked questions, and the sessions were discontinued altogether, since Clevinger, the corporal and Colonel Korn agreed that it was neither possible nor necessary to educate people who never questioned anything.)
în „Catch-22”, colonelul Korn stabilește o cultură în care se descurajează interogarea, ceea ce duce la un scenariu în care sunt prezenți doar cei care se abțin de la anchetă. Acest mediu creează un discurs gol, ceea ce face ca sesiunile să fie ineficiente și, în cele din urmă, le determină să înceteze cu totul. Ironia este că, prin excluderea interogării, este eliminată oportunitatea educației și înțelegerii autentice.
Această situație evidențiază o critică mai largă a dinamicii și conformității puterii. Acordul dintre Clevinger, colonelul Korn și caporalul reflectă un consens tulburător că nu este necesar să se angajeze cu persoane care nu pun la îndoială autoritatea sau nu caută cunoștințe. Acest lucru subliniază pericolele plângerii și pierderea gândirii critice în cadrul organizațiilor sau societăților.