Întotdeauna proiectăm în viitor sau reflectăm în trecut, dar suntem atât de mici în prezent.
(We always project into the future or reflect in the past, but we are so little in the present.)
Acest citat care provoacă gândirea evidențiază o tendință umană obișnuită de a deveni preocupat de ceea ce urmează sau de a insista asupra a ceea ce sa întâmplat deja, adesea în detrimentul experimentării pe deplin a aici și acum. În lumea noastră în ritm rapid, plină de distrageri și planificare nesfârșită, este ușor să trecem cu vederea semnificația momentului prezent. Prezentul este locul în care se desfășoară viața; este singurul moment asupra căruia avem control direct și conștientizare. Când ne concentrăm prea mult pe viitor, s-ar putea să pierdem oportunități de a ne bucura sau de a învăța din momentul actual. Dimpotrivă, să ne gândim la trecut ne poate duce la regret sau nostalgie, împiedicându-ne să apreciem impulsul pe care îl avem acum sau să luăm decizii semnificative pentru a merge mai departe. Înțelegerea și îmbrățișarea cu adevărat prezentului implică atenție - acordarea unei atenții deliberate gândurilor, sentimentelor, senzațiilor și mediului din jurul nostru. Este vorba despre cultivarea unei stări de prezență care ne permite să trăim mai intenționat. Făcând acest lucru, ne putem îmbunătăți sănătatea mintală, ne putem aprofunda relațiile și ne putem îmbunătăți sentimentul general de împlinire. Recunoașterea cât de des scăpăm fie în proiecțiile viitoare, fie în reflecțiile trecute poate servi ca un memento să încetinim și să fim mai prezenți. În aceste momente de conștientizare găsim claritate, conexiune autentică și o apreciere mai bogată pentru frumusețea trecătoare a vieții.