Adesea greșească călătoria vindecării ca una care acoperă peste o rană. Dar, pe măsură ce rănile au nevoie de aer și de lumină pentru a tricota și vindeca, durerea și întristarea noastră trebuie să fie scoase în aer liber, astfel încât să putem fi vindecați de viață
(We often mistake the journey of healing as one that covers over a wound. But as wounds need air and light to knit and heal, our pain and sorrow need to be brought out into the open so we can be healed by life)
în „The One Life Odd”, Mark Nepo subliniază că vindecarea nu înseamnă doar să ne ascundem rănile sau să evităm durerea. El sugerează că vindecarea autentică necesită recunoașterea și confruntarea cu luptele noastre, permițându -le spațiului să respire și să fie înțeles. La fel cum rănile fizice au nevoie de aer și de lumină pentru a se vindeca corect, durerea și întristarea noastră emoțională trebuie să fie expuse și abordate pentru a favoriza adevărata recuperare.
Această perspectivă încurajează o acceptare mai profundă a provocărilor vieții noastre, susținând că îmbrățișarea suferinței noastre poate duce la o creștere personală profundă. În loc să ne ascundem de experiențele noastre, NEPO ne invită să le aducem în lumină, unde se pot transforma și integra în viața noastră, ducând în cele din urmă la o existență mai împlinitoare.