Ceea ce te ține să mergi nu este o destinație bună, ci doar drumul pe care te afli și faptul că știi să conduci. Îți ții ochii deschiși, vezi această lume blestemată în care te-ai născut și te întrebi: „Ce viață pot trăi, care mă va lăsa să respir și să ies și să iubesc pe cineva sau ceva și să nu fugi urlând în pădure?
(What keeps you going isn't some fine destination but just the road you're on, and the fact that you know how to drive. You keep your eyes open, you see this damned-to-hell world you got born into, and you ask yourself, 'What life can I live that will let me breathe in & out and love somebody or something and not run off screaming into the woods?)
în „Visele animalelor”, Barbara Kingsolver prezintă o reflecție provocatoare de gândire asupra călătoriei vieții. În loc să se concentreze doar pe un obiectiv sau o realizare îndepărtată, ea sugerează că esența vieții se află pe calea pe care o călătorim. Subliniază importanța de a fi prezent și de a învăța să navighezi prin complexitățile vieții, cu conștientizarea că călătoria în sine este ceea ce contează cu adevărat.
Citatul încurajează indivizii să mențină o perspectivă deschisă, deoarece se confruntă cu provocările lumii din jurul lor. Invită introspecție despre cum să îmbrățișeze viața într -un mod semnificativ, permițând iubire și conexiune, fără a fi copleșit de haos. În cele din urmă, este vorba despre găsirea echilibrului și a scopului în experiențele de zi cu zi pe care le întâlnim.