Oricare ar fi fost în mine, orice sâmbure adânc în interior, care mi -a permis să cred în zâne, în Petru, în Neverland în sine, aceasta a fost sursa mea de forță. Nimeni nu a putut să -mi ia asta. Atâta timp cât am crezut, indiferent unde eram sau cu cine, aș aparține întotdeauna. Pentru că eram acasă în inima mea. Wendy
(Whatever it was inside of me, whatever kernel deep inside that enabled me to believe in fairies, in Peter, in the Neverland itself, this was my source of strength. No one could ever take that away from me. As long as I believed, no matter where I was or with whom, I'd always belong. Because I was at home in my own heart. Wendy)
în „A doua stea la dreapta”, Wendy reflectă asupra unei părți profunde a identității sale care îi permite să îmbrățișeze credința în lucruri fantastice precum zânele și Peter Pan. Această credință servește ca o sursă profundă de forță pentru ea, ceea ce indică faptul că este un aspect vital al sinelui ei interior pe care nimeni nu îl poate diminua. Esența credinței ei în magie și minune contribuie la rezistența și sentimentul ei de apartenență.
Wendy simte o legătură puternică cu propria inimă, ceea ce creează un sentiment de casă în ea însăși. Acest sanctuar intern îi permite să -și mențină identitatea indiferent de circumstanțele sau relațiile externe. Atâta timp cât își ține credința în aceste idei fermecătoare, ea va găsi întotdeauna un loc în care aparține, întărirea temei că credința interioară este puternică și auto-susținută.