Când iubirea unui om de finere îi înnorează judecata morală, aceasta este vanitate. Când lasă un palat solicitant să -și facă alegerile morale, adică glutonie. Când atribuie voința divină propriilor sale capricii, aceasta este mândrie. Și când se enervează că i se amintește de suferința animalelor, că propriile sale alegeri zilnice ar putea ajuta la evitarea, aceasta este lașitatea morală.
(When a man's love of finery clouds his moral judgment, that is vanity. When he lets a demanding palate make his moral choices, that is gluttony. When he ascribes the divine will to his own whims, that is pride. And when he gets angry at being reminded of animal suffering that his own daily choices might help avoid, that is moral cowardice.)
În extrasul din „Dominionul” lui Matthew Scully, el explorează modul în care diverse vicii pot compromite judecata morală. El sugerează că vanitatea apare atunci când obsesia unei persoane pentru luxul le afectează deciziile etice, în timp ce glutonia apare atunci când cineva își permite preferințele gustative să -și dicteze moralitatea. Această legătură între dorințele materiale și deficiențele etice subliniază o reflecție mai profundă asupra valorilor cuiva.
autorul critică în continuare tendința umană de a interpreta greșit intențiile divine de a justifica dorințele personale, etichetând acest lucru ca mândrie. În plus, Scully evidențiază lașitatea morală, indicând în mod specific indivizii care reacționează negativ la conversațiile despre suferința animalelor la care contribuie alegerile lor. Această combinație de perspective servește ca o amintire puternică a responsabilităților etice legate de acțiunile și alegerile noastre zilnice.