în „The Sunday Philosophy Club”, autorul explorează o întrebare provocatoare de gândire despre fericire și conștientizare. Ancheta centrală este dacă persoanele care sunt conștiente de sine și se îndoiesc de experiență sunt mai fericite decât cei care dețin credințe neclintite. Protagonistul își dă seama că esența fericirii nu este neapărat legată de sistemele de certitudine sau de credințe, ci mai degrabă este influențată de personalitatea cuiva, la fel ca natura imprevizibilă a vremii.
În cele din urmă, concluzia trasă este că fericirea nu este un rezultat simplu al credinței sau al lipsei acesteia. În schimb, este o stare emoțională complexă în formă de cine suntem ca indivizi. La fel ca vremea în schimbare, fericirea poate ajunge pe neașteptate și variază de la o persoană la alta, subliniind importanța conștiinței de sine și a dispoziției personale în căutarea bucuriei.