În „Catch-22” al lui Joseph Heller, un personaj exprimă frustrarea în timpul unei conversații, întrebând de ce nu sunt pedepsiți sau mustrați. Acest moment evidențiază o temă mai profundă de neglijare și distragere, întrucât persoana care este chestionată simte un sentiment de dor de atenție sau recunoaștere.
narativul lui Heller îmbină absurditatea cu un seturi serioase, ilustrând modul în care haosul și evenimentele mai mari, cum ar fi o paradă, umbresc nemulțumirile personale și nevoile emoționale. Acest schimb reflectă conflictele mai largi cu care se confruntă personajele, prinse între dorințele lor de conectare și circumstanțele copleșitoare din jurul lor.