... Veți vedea, a spus el, se vor întoarce la împărțirea a tot ce este între preoți, gringos și bogați și nimic pentru săraci, în mod natural, pentru că au fost întotdeauna atât de futuți, încât ziua în care rahatul merită bani, oamenii săraci se vor naște fără un tâmpit ...
(...you'll see, he said, they'll go back to dividing everything up among the priests, the gringos and the rich, and nothing for the poor, naturally, because they've always been so fucked up that the day that shit is worth money, poor people will be born without an asshole...)
În „Toamna Patriarhului”, Gabriel García Márquez explorează temele dinamicii puterii și ale inegalității sociale, ilustrând modul în care bogăția și resursele sunt adesea atrase de puțini selectați, în timp ce cei mai puțin norocoși rămân neglijați. Citatul reflectă o perspectivă sumbră asupra structurilor societății, ceea ce sugerează că distribuția bogăției este în mod inerent părtinitoare în favoarea celor bogați și puternici, în special preoți și străini. Vorbitorul transmite o frustrare profundă cu nedreptățile istorice cu care se confruntă săracii. Acest comentariu servește la sublinierea naturii ciclice a exploatării, unde elita beneficiază continuu în detrimentul defavorului. Imaginile marcante folosite în citat evidențiază disperarea săracii, sugerând că suferința lor va persista inevită. În cele din urmă, munca lui Márquez îi provoacă pe cititori să se confrunte cu realitățile clare ale nedreptății sistemice și efectele de durată ale lăcomiei sociale.