Toată viața mea trăisem la prezumția că nu există nicio existență dincolo de ... carne, momentul de a fi în viață ... atunci nimic. Am căutat în superstiție ... dar nu era nimic. Apoi am auzit sunetul propriei mele vieți lăsându -mă. A fost atât de ... tandru. Am regretat că nu i -am acordat atenție. Atunci am crezut în înțelepciunea a ceea ce au găsit alți oameni înaintea mea ... Am văzut că acele lucruri simple ar putea fi adevărate ... Nu am vrut niciodată să cred în ei, deoarece era mai bine să mă lupt cu propria mea luptă. Puteți crede în ceva fără a compromite povara propriei tale existențe.
(All my life I had lived on the presumption that there was no existence beyond... flesh, the moment of being alive... then nothing. I had searched in superstition... But there was nothing. Then I heard the sound of my own life leaving me. It was so... tender. I regretted that I had paid it no attention. Then I believed in the wisdom of what other men had found before me... I saw that those simple things might be true... I never wanted to believe in them because it was better to fight my own battle. You can believe in something without compromising the burden of your own existence.)
Naratorul reflectă asupra unei vieți petrecute la îndoială existența dincolo de viața fizică, simțind inițial că nu a existat nimic după moarte. Această căutare a sensului a dus la o dependență de superstiție, în cele din urmă dovedindu -se goală. Cu toate acestea, pe măsură ce naratorul experimentează plecarea blândă a vieții, are loc o schimbare, ceea ce determină o reevaluare a credințelor și recunoașterea înțelepciunii găsite în simplitatea ideilor altora.
Această realizare aduce un sentiment de regret pentru ignorarea acestor adevăruri în favoarea luptelor personale. Naratorul recunoaște că îmbrățișarea credințelor nu diminuează călătoria individuală și recunoaște că înțelegerea înțelepciunii altora poate coexista cu existența personală fără a sacrifica propriile bătălii.