Animalele mor, prietenii mor și voi muri, dar un lucru nu moare niciodată și aceasta este reputația pe care o lăsăm în urmă la moartea noastră.
(Animals die, friends die, and I shall die, but one thing never dies, and that is the reputation we leave behind at our death.)
Citatul din „Eaters of the Dead” al lui Michael Crichton evidențiază natura inevitabilă a mortalității, subliniind că moartea este o experiență universală împărtășită de toate ființele vii. Animalele și prietenii deopotrivă vor trece, la fel ca fiecare individ. Aceasta servește ca un memento că viața este finită și că toată lumea se va confrunta în cele din urmă cu propriul final. Cu toate acestea, în ciuda acestei tranziții, deținem puterea de a modela modul în care suntem amintiți după ce am plecat.
Crichton subliniază că, în timp ce moartea este sigură, moștenirea pe care o lăsăm în urmă este durabilă. Reputația noastră, formată din acțiunile, relațiile și contribuțiile noastre, ne prezintă. Aceasta sugerează că ceea ce contează cu adevărat este modul în care îi impact pe cei din jurul nostru și amintirile pe care le creăm, care ne definesc existența mult timp după ce am părăsit această lume. În cele din urmă, reputația noastră este cea care continuă să rezoneze, servind drept amprenta noastră de durată asupra societății.