Fiecare persoană poartă o teamă care îi este specială. Un bărbat se teme de un spațiu apropiat și un alt om se teme să se înece; Fiecare râde de celălalt și îl numește prost. Astfel, frica este doar o preferință, de a fi numărată la fel ca preferința pentru o femeie sau alta, sau un miel pentru porc, sau varză pentru ceapă.
(Each person bears a fear which is special to him. One man fears a close space and another man fears drowning; each laughs at the other and calls him stupid. Thus fear is only a preference, to be counted the same as the preference for one woman or another, or mutton for pig, or cabbage for onion.)
În „Eaters of the Deaders” al lui Michael Crichton, autorul se confruntă cu conceptul de frică ca o experiență personală unică. Fiecare individ posedă temeri distincte, cum ar fi claustrofobia sau aquaphobia, care poate părea irațională pentru ceilalți. Această subiectivitate care înconjoară temerile îi determină pe oameni să -i batjocorească pe cei cu anxietăți diferite, subliniind modul în care frica nu este un adevăr obiectiv, ci mai degrabă o preferință personală.
Acest argument echivalează frica cu alte preferințe, cum ar fi gusturile alimentare sau atracția față de parteneri. La fel cum s -ar putea prefera mușchiul peste porc sau ar avea o preferință pentru anumite tipuri de femei, temerile sunt la fel de personale și variază foarte mult în rândul indivizilor. Perspectiva lui Crichton invită cititorii să recunoască validitatea temerilor fiecărei persoane, subliniind, subliniind în același timp că aceste sentimente nu ar trebui respinse sau ridiculizate.