Dar, în timp ce se plângea de -a lungul unei palii vagi și aproape halucinatorii îi părea peste minte; S-a găsit la un moment dat, fără nici o idee despre cum ar putea fi, un pas dintr-o cădere aproape sigură fatală, care se aruncă umilitor și neputincios, credea el; mai departe, cu nimeni nici măcar să -l asistăm. Aici nu a existat nimeni care să-și înregistreze degradarea lui sau a altcuiva și orice curaj sau mândrie care s-ar putea manifesta aici la sfârșit nu ar fi marcat: pietrele moarte, buruienile cu praf uscat și muribund, nu au perceput nimic, nu au amintit nimic, despre nimic el sau ei înșiși.
(but as he plodded along a vague and almost hallucinatory pall hazed over his mind; he found himself at one point, with no notion of how it could be, a step from an almost certain fatal cliffside fall-falling humiliatingly and helplessly, he thought; on and on, with no one even to witness it. Here there existed no one to record his or anyone else's degradation, and any courage or pride which might manifest itself here at the end would go unmarked: the dead stones, the dust-stricken weeds dry and dying, perceived nothing, recollected nothing, about him or themselves.)
Personajul experimentează un moment dezorientant și suprarealist în timp ce merge, marcat de un sentiment de doom iminent. Se găsește periculos de aproape de o stâncă, reflectând asupra umilinței de a cădea potențial, fără ca cineva să o vadă sau să -și amintească de ea. Acest moment subliniază izolarea sa și inutilitatea existenței sale, deoarece își dă seama că chiar și căderea sa posibilă ar trece neobservată.
În acest peisaj sumbru, mediul pare indiferent de suferința și mândria umană. Pietrele fără viață și buruienile ofilite simbolizează o lume lipsită de memorie sau recunoaștere, subliniind sentimentele de nesemnificative ale personajului și natura tranzitorie a experiențelor umane. Acest lucru sugerează un comentariu mai profund asupra existenței și lipsa de sens într -o lume care nu -i pasă.