Corectitudinea, a spus el, nu guvernează viața și moartea. Dacă s -ar întâmpla, nicio persoană bună nu ar muri vreodată. Strangerii, a spus omul albastru, sunt doar o familie pe care încă nu trebuie să o cunoașteți. Se presupune că este. Nu este ceva de regretat. Este ceva la care să aspirați. mici sacrificii. sacrificii mari. O mamă lucrează astfel încât fiul ei să poată merge la școală. O fiică se mută acasă pentru a avea grijă de tatăl ei bolnav. Uneori, când sacrifici ceva prețios, nu -l pierzi cu adevărat. Îl transmiteți doar altcuiva.
(fairness, he said, does not govern life and death. if it did, no good person would ever die.Strangers, the Blue Man said, are just family you have yet to come to know.sacrifice is a part of life. it is supposed to be. it's not something to regret. it's something to aspire to. little sacrifices. big sacrifices. a mother works so her son can go to school. a daughter moves home to take care of her sick father. Sometimes when you sacrifice something precious, you're not really losing it. you're just passing it on to someone else.)
În „Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai” a lui Mitch Albom, personajul Omului Albastru oferă o înțelepciune profundă despre viață, subliniind că corectitudinea nu dictează viața și moartea, așa cum demonstrează realitatea că oamenii buni pot suferi grav. El sugerează că străinii sunt pur și simplu membri ai familiei care așteaptă să fie recunoscuți, subliniind interconexiunea experienței umane. Această perspectivă ne invită să reflectăm asupra relațiilor noastre și a legăturilor nevăzute pe care le împărtășim cu ceilalți.
Omul Albastru învață, de asemenea, că sacrificiul este inerent vieții; nu trebuie privit ca o povară, ci mai degrabă îmbrățișat ca un efort nobil. Actele de sacrificiu, fie ele mici sau semnificative, dezvăluie dragoste și angajament, cum ar fi o mamă care lucrează neobosit pentru viitorul copilului ei sau o fiică care are grijă de tatăl ei bolnav. El ne asigură că a sacrifica ceva drag înseamnă adesea să-l transmitem altcuiva, întărind ideea că astfel de acte îl îmbogățesc atât pe cel care dăruiește, cât și pe cel care primește.